Din moment ce românii nu au foarte mult capital pentru a începe afaceri,

trebuie să înceapă de undeva de jos. Trebuie să ne uităm la problemele pe care le au

companiile nou înființate. Când ai costuri mari de operare, birocrație mare,

probleme cu raportarea la ANAF. Avem de curând și ideea cu split TVA,

care este un efort enorm mai ales pentru companiile mici care nu-și permit

să plătească foarte mult pentru consultanți fiscali, contabili și juriști.

În momentul când introduci taxe la valoarea salariului minim întreg pentru contractele part-time,

împiedici micile companii să apară și să prospere.

Nu de puține ori, vezi că există companii înființate de oameni care au lucrat 5-10-15 ani într-o companie străină,

unde au învățat diverse lucruri și au învățat cum funcționează un anume domeniu de business

și au identificat o nișă pe care compania mare nu ar fi văzut-o sau nu este suficient de flexibilă să se orienteze pe acea nișă,

au plecat de la angajator și și-au fondat propria firmă.

Există companii IT fondate de informaticieni care au lucrat pentru multinaționale

după care au plecat, au investit și au creat propria platformă sau aplicație și au făcut

și exit-uri pe sume mari către investitori mari din afară. Există preconcepția că un investitor străin

nu aduce atât de multe beneficii economiei în care investește

pentru că își duce profitul acasă.

În primul rând, pornim de la o preconcepție,

anume aceea că profitul este singurul beneficiu care rezultă din activitatea economică

în condițiile în care un investitor plătește salarii, procură materii prime, vinde produse

pe acea piață, concurează pentru angajați crescând salarii, concurează

pentru clienți scăzând prețurile și îmbunătățind calitatea produselor pe care le oferă.

Nu în ultimul rând, obține profit, acesta fiind și scopul.

Voi termina cu o întrebare. De ce ne plângem că pleacă profiturile din România?

De ce este România țara din care pleacă profiturile și nu țara în care vin să se refugieze acele profituri.